白楽天山保存会【公式】京都祇園祭学問成就合格祈願の山

Muntele dedicat rugăciunilor pentru realizarea academică

Muntele Hakurakuten arată scena când poetul dinastiei Tang numit Hakurakuten vizitează pe maestrul zen numit Dourin, ce locuia în vârful unui pin vechi. Hakurakuten purta o îmbrăcăminte albă și un coif al dinastiei Tang, iar în timp ce ținea un sceptru ritualic cu ambele mâini, ședea într-o poziție pentru a asculta răspunsul maestrului Dourin. Maestru Dourin își puse mânătăniile budiste și își luă toiagul în mână și se așeză pe scoarța pinului. Când maestrul Dourin fuse întrebat de către Hakurakuten de învățăturile lui Buddha, acesta răspunse: „Să nu săvârșești fapte rele ci doar fapte bune.” La care Hakurakuten spuse: „Acest lucru până și copiii îl știu.” La care maestru Dourin replică: „Așa este, într-adevăr. Dar nu este oare un lucru pe care chiar și un om bătrân de 80 de ani îl poate menține cu greu?”. Hakurakuten privi la cele răspunse cu admirație. Muntele luă ca drept model spritul curios și înțelepciunea lui Hakurakuten și deveni muntele unde se spune că se poate primi ajutorul divin pentru a realizarea academică.

Festivalul Gion, cel mai longeviv festival din lume

În timpul festivalului Gion, Susano-no-mikoto, zeul templului shintoist Yasaka, alături de membrii familiei sale, sunt purtați în cele trei palachine divine pe străzile orașului. Este cel mai longeviv festival din lume, continuând să se desfășoare de peste 1100 de ani. Festivalul Gion constă în două ritualuri, primul intitulat „Mikoshi Togyo” ce are loc în incinta templului Yasaka, iar cel de-al doilea este „Yamaboko Junkou” și are loc în cartierul Shimogyou. Festivalul începe pe data 1 iulie cu achiziția biletelor din orașul Yamaboko. Până în data de 17 iulie se petrec festivitățiile de întâmpinare a zeilor, iar data de 24 iulie aceștia se trimit înapoi. În cele trei zile între prima parte și a doua parte a festivalului, are loc Yoiyama, când se aprind lampioanele de hârtie aflate în fiecare Yamaboko, și se cântă la instrumentele muzicale specifice festivalului Gion. Pe data de 31 iulie are loc, în altarul shintoist Eki (din incinta templului Yasaka) festivalul Nagoshino, ce marchează sfârșitul festivalului Gion.

Dispersia epidemiei, greutățile cetățeniilor

În anul 869, atunci când a avut loc o epidemie ce a cuprins întreaga capitală, curtea domnească a crezut că erupția epidemiei ar fi fost cauzată de un spirit malefic, iar pentru a îl calma a efectuat un ritual de purificare pe malul iazului Shinsenen ce se afla în partea sudică a Palatului Heian. Atunci, un băiat ce se alfa în interiorul capitalei, a trimis de la templu shintoist până la iazul Shinsenen, cele trei palachine divine. Se spune că începutul festivalului Gion a fost marcat atunci când s-a s-au ridicat cele 66 de halebarde, care aveau aceleași numar ca țările din arhipelagul japonez din acele timpuri, pentru a lupta împotriva epidemiei. După aceea, acestea au fost distruse partial în timpul războiului Ounin și în timpul celor trei mari incendii ce au cuprins orașul în timpul perioadei Edo, însă acestea au fost refacute de fiecare dată. Festivalul a fost întrerupt pe timpul perioadei războiului Pacific, însă a fost reluat într-un mod neobișnuit în anii 1947 și 1948. Și începând cu anul 1952 procesiunea a fost reluată în mod normal, precum se desfășura înainte de izbucnirea războiului. Începând cu anul 1955, din cauza unor probleme de trafic, traseul procesiunii a fost schimbat, și s-au produs și modificări în formația procesiuni care are loc la finalul festivalului. Însă în anul 2014 s-a revenit la forma originala a festivalului după 49 de ani.

Yamahoko Junkou, muzeul plutitor

Flotoarele superbe folosite în timpul festivalului Gion sunt în marte parte în formă de halebardă, munte și umbrelă. Halebardele, care sunt realizate din lemnul unui tip de copac conifer numit maki ce este considerat a reprezenta epidemia, sunt așezate în formă de casă pe o platformă trasă de mașină. Flotoarele în formă de umbrelă, sunt decorate cu crenguțe de pin și flori artificiale. Flotoarele în formă de munte sunt împațite în hikiyama și kakiyama. În cazul flotoarelor hikiyama, aranjamentul este la fel ca cel al flotoarelor de tip halebardă, numai că în loc de lemn de maki, se folosește lemn de pin. Flotoarele kakiyama sunt scene imense trase, pe care se joacă piese inspirate din legende, mituri și accidente. Flotorul kakiyama este considerat a fi reprezentând muntele Hyakurakuten. Pinul folosit pentru Hyakurakuten, este considerat a fiind cel mai înalt dintre cei folosiți pe timpul festivalului Gion, având o înălțime de 7 metrii.
Superbele textile valoroase ce sunt folosite la decorarea flotarelor sunt numite kesouhin, și au fost aduse în Japonia din țări străine acum câteva sute de ani, în timpul perioadei Edo. Ele sunt considerate a fiind obiecte de artă. De aceea festivalul Gion, mai este denumit și ”Muzeul plutitor”. Tapiseria ce decoreaza muntele Hyakurakuten a fost produsă în Belgia în secolul XVI și reprezintă momentul căderii Troiei, din opera de artă ”Iliada”. Tapiseria suspendată și franjurile au fost cumpărate din Franța.

Atenția asupra chimaki-urilor

Chimaki, o gustare din orez înfășurată în frunză de bambus care este considerată a fi un tasliman împotriva epidemiei și a dezastrelor, are o puternică legătură cu conversațiile dintre poetul Hyakurakuten și maestru zen Dourin. De asemenea este considerată și ca fiind un talsman pentru realizarea academică și prevenția dezastrelor.